Istoricul Şcolii Gimnaziale „Emil Isac” Cluj-Napoca

Cadrul general al învăţământului în perioada 1919 – 1945

Încheierea procesului de formare a statului naţional unitar prin actul de la 1 decembrie 1918 a creat condiţiile favorabile pentru dezvoltarea economică şi culturală a României.

În acest sens, un pas important îl reprezintă organizarea unitară a învăţământului pe întreg teritoriul ţării, adoptarea unei politici corespunzatoare noilor obiective.

Învăţământul în perioada interbelică

Reorganizarea învăţământului în perioada interbelică, s-a facut în etape:

  • în 1924 – a celui primar
  • în 1925 – a învăţămâtului particular, mai ales în rândul populaţiei minoritare

Legea învăţământului primar din 24 iulie 1924, prevedea obligativitatea şi gratuitatea a 7 clase, astfel s-a prelungit perioada de şcolarizare obligatorie de la 4 la 7 ani.

Învăţământul secundar a fost organizat print-o nouă lege, legea din 15 mai 1928 şi cuprindea învăţământul secundar teoretic, învăţământul normal, seminariile teologice, învăţământul industrial, comercial, agricol şi militar.

Învăţământul secundar teoretic se împarţea în doua trepte, organizate independent una de alta şi anume:

  • o treaptă inferioară numită gimnaziu, cu 4 ani de studiu, avînd menirea de-a da elementele unei culturi generale
  • o treaptă superioară, numită liceu cu 4 ani de studiu si cu menirea de a aprofunda elementele de cultură generală şi a da o îndrumare spre o specializare

În acest context istoric, în 1928 s-a înfiinţat şcoala din Dâmbul Rotund, numită Şcoala Primară nr. 10, care funcţiona cu două secţii de predare în limba română şi maghiară.

Clădirea destinată Şcolii Gimnaziale „Emil Isac”

Clădirea destinată şcolii era o casă în strada Lungă, acum strada Giordano Bruno nr. 46. În anul 1934, şcoala s-a mutat într-o clădire din strada Banatului nr. 18-20, azi str. Corneliu Coposu. Clădirea avea două săli de clasă. În anul 1940, ca urmare a creşterii numărului de copii din cartier, şcoala a fost etajată, ajungând să aibă şase săli de clasă.

Din 1945, şcoala din Dâmbul Rotund a devenit Şcoala Primară nr. 11.

În toamna anului 1959 s-a dat în folosinţă un nou local în str. Giordano.Bruno nr. 46, actuala cladire în care se desfăşoară cursurile. Un aport semnificativ la înalţarea şcolii şi-au adus şi locuitorii catierului. La inaugurare s-a numit Şcoala Medie Nr. 14, apoi şi-a schimbat denumirea în Liceul Nr. 14, iar din 1974 s-a numit Şcoala Generală Nr. 7. O bună perioadă de timp, în aceeaşi clădire a funcţionat şi Liceul de Chimie Terapia. După 1989, numele şcolii s-a simplificat aceasta devenind Şcoala Nr. 7.

Din anul 1994 clădirea de pe strada Corneliu Coposu nr. 20 a fost cedată Şcolii Waldorf.

În cursul anului şcolar 2001-2002, Şcolii Nr. 7 din Dâmbu Rotund i s-a atribuit numele poetului clujean Emil Isac, devenind Şcoala „Emil Isac”.

Din anul şcolar 2005-2006, Şcoala „Emil Isac” a primit ca structura Şcoala nr. 9, de pe Calea Baciului nr. 18, iar din anul şcolar 2010-2011 structura şcolii s-a comasat cu şcoala “Emil Isac”, şcoală cu personalitate juridică.

Din septembrie 2011 s-a dat în folosinţă o clădire nouă, cu dotări ultramoderne, în care îşi desfaşoară activitatea clasele P-IV.